Un țîgan avea o casă, mama mea
Doi copilași și-o nevastă
Țîganca era frumoasă
De-i făcea lumină-n casă
Țîganu’ cam urîcios și mofturos
Mai venea și noaptea beat, mama mea
Și-și bătea nevasta-n cap
Țîganca s-a supărat
Și-a luat drumul și-a plecat
Și-a plecat la Calafat
C-un boier s-a măritat
Plânge Leana și Tincuța, of, of, of
Plâng mereu după măicuța
Țîganu’ s-a întristat
După țiganc-a plecat
Ani de zile-a colindat
Și-a găsit-o-n Calafat
Trecând pe lângă o poartă, mama mea
Copilașii-au chiuit
Uite-o taică pe măicuța
Uite-o colo pe terasă
Stă cu boieru’ la masă
Țîganca când i-a văzut, mama mea
Tot părul din cap și-a rupt
N-a mai vrut nici avuție
Niciun fel de bogăție
Că s-a-ntors cu ei acasă
Și de-atunci e mai frumoasă!